Comportamentul scolarului

Comportamentul scolarului

Comportamentul scolarului

Cand vine vorba de copiii nostri, ne gandim inevitabil la cum sa descifram cat mai bine comportamentul lor. Prin modul lor de a se comporta, incearca sa ne transmita cum stiu, sau pot ei mai bine, ceea ce simt sau doresc. Toti copiii au nevoie de recunoastere, acceptare, succes si dragoste neconditionata.
Una din cele mai mari dorinte a copiilor este sa aiba parte  atentia parintilor. Ei invata de mici cum sa se comporte; daca o fapta buna nu ii impresioneaza, incearca cu una rea, doar ca sa le atraga atentia.

Dupa cum bine stiti nu exista o regula general valabila pentru un comportament normal. Ceea ce intr-o familie este normalitate poate fi anormalitate in alta. Cu toate acestea exista niste reguli si principii etice si morale, ale societatii, care ar putea defini o anumita normalitate.Purtarea buna, dorita, aprobata si laudata in care copilul isi face lectiile, ajuta in casa, este politicos si are un limbaj corespunzator, este o sintagma discutabila. Excesele pot fi  daunatoare. Copilul cu o purtare foarte buna: dornic sa faca placere, are intotdeauna nevoie de atentie, aprobare si dragoste si ii este teama sa nu fie respins. Poate fi foarte timid, precaut, protejat excesiv, nesigur si nepriceput. Are putini prieteni sau preocurari potrivite varstei lui. Copilul cu o purtate autodistructiva incalca regulile, nu vrea sa invete sau alege situatii nefavorabile. Acest comportament poate porni din nevoia de a-si exprima propria putere, de a-si controla viata sau de a respinge autoritatea ori pretentiile parintilor. Un asemenea copil se teme sa nu dea gres si mai degraba renunta, decat sa riste nesiguranta si nelinistea de a incerca ceva nou. Da vina pe el insusi pentru a-si motiva nereusita, cand lucrurile nu merg bine sau cand se simte respins sau umilit.
Nu are mandrie si incredere in el; gandeste in termeni absoluti si fatalisti: daca greutatile vietii sunt mari acum, asa vor fi tot restul vietii. Asemenea copii nu pot vedea lumea din perspectiva altora.

Un comportament normal depine de gradul de dezvoltare al copilului. Acesta poate fi diferit la copiii de aceeasi varsta si capacitate intelectuala. Un comportament “normal” mai depinde si de valorile dobandite in familie, de nivelul cultural si social.

In ceea ce priveste comportamentul scolarului, si aici intervine dragostea si respectul pe care familia il insufla acestuia inca de mic, astfel incat adaptarea la noul regim de viata sa fie cat mai lina. Asigurati-va ca au un program ocupat, ca au succes, gasiti-va macar o picatura de timp sa redeveniti copii impreuna cu ei. Scoala lor, este la fel de importanta si responsabila ca serviciul nostru, aceasta fiind in definitiv prima provocare adevarata din viata lor. Asigurati-i ca au parte de tot sprijinul dvs cand considera ca le este greu, si incurajati-i cand au mai mult, sau mai putin succes. Cu cat relatia dintre parinti si copii este mai deschisa, cu atat este mai usor sa-I “cititi” chiar si atunci cand lor le este mai greu sa exprime ceea ce simt.  O dată cu intrarea copilului în şcoală, învăţarea devine tipul fundamental de activitate. Activitatea şcolară va solicita intens activitatea intelectuală, procesul de însuşire gradată de cunoştinţe cuprinse în programele şcolii elementare. Copilului i se vor organiza şi dezvolta strategii de învăţare, i se va conştientiza rolul atenţiei şi repetiţiei, îşi va forma deprinderi de scris-citit şi calcul. Se modifică preferinţele copilului în diverse planuri; exemplu: sunt preferate biografiile, legendele, lecţiile de aritmetică faţă de alte lecţii

O altă caracteristică pregnantă a acestei perioade este aceea a unei mai mari atenţii acordate jocului cu reguli în colectiv. Regula devine fenomen central, un fel de certitudine ce-l ajută în adaptare , precum şi orientarea Integrarea copilului în viaţa şcolară oferă copilului un teren vast de învăţare de conduite sociale, dar şi un mod de a gândi şi înţelege lumea şi viaţa din jur. El învaţă despre ierarhizarea socială cunoscând atribuţiile de director, profesor, contabil, medic, dar şi aspecte legate de comportarea şcolară a elevilor mai mari. Copilul şcolar realizează în acest context o identificare cu clasa din care face parte, o identificare social-culturală cu şcoala sa şi o apropiere de judecăţi valorice elementare comparative cu ale acesteia. Integrarea copilului în viaţa socială presupune şi adaptarea la dimensiunile economice ale vieţii (conştientizarea şcolară şi profesională.

Va lasam pe dvs sa stabiliti limitele normalitatii comportamentului copilului dvs.

Posteaza un Raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*
*